Melodii si bombonele

Nu!Eu nu vreau sa ma mai joc!

Gata..

Da-mi drumul la mana si lasa-ma sa ma scutur de nisip!

A fost colorat si.. acadelele alea<3..Multumesc!Dar acum vreau sa plec..

Bine!I-a si bombonica mea..dar mai stai!

O iau si pe ea..dar tot plec.

Iti mai cant o data!

Miscarile alea si atatea note!Inca mai simt refrenul vibrand in mintea mea..

Si nu stai?Te rog...

Plec!Multumesc ca ti-ai petrecut ziua si te-ai jucat cu mine.Da-mi drumul la mana!

Vreau sa plec,sa uit ca m-am jucat cu tine,sa mai simt aroma bomboanelor tale si ritmul melodiei...

Apoi..te caut eu!

Cand?

Sa imi mai aduci bombonele!

Si mi-a dat drumul la mana...

Ea...

Se uita asa pierduta...

Era in fata geamului larg deschis,vantul ii sufla in fata..o lacrima ii curgea incet pe obrazul palid...

...Ce a patit?O fi vantul de vina sau are ea ceva?...

 Se uita in gol,debea mai misca.Mainele mici ii erau intepenite pe pervaz.

Noaptea parca o intelegea si pastra tacerea...

La ce se gandeste?...

Nu-mi dau seama..nu spune nimic,nu raspunde..e pierduta-n gandurile ei,doar ale ei...

Uita-te cum tremura!

Da...De ce? Ii este frig? sau suspina incet?

Tu nu vezi?!..Ochii ei negri si mici sunt plini de lacrimi.

O doamne!E atat de fragila,tacuta...mi-e si frica sa o i-au de acolo sa o intreb ce a patit.

Pare ca fredoneaza un cantec..

E ceva trist...dar e atat de inghetata ca debea aud ce spune...

Ce rochita alba poarta!Zici ca e un inger...

Ce face?! Tu vezi cum intinde mana?Parca vrea sa atinga ceva sau sa ia pe cineva de mana..dar nu poate..

Se intoarce usor si pleaca...

 Dar unde?...

Nu stiu....

Va fi bine?

Sper...Pare neajutorata,speriata...

Ma ingrijoreaza!...

 

Tu ce faci?...

Ai fost vreodata presat de timp,probleme...? 

Ai stiut ce sa faci?!Te-ai descurcat?!POTI?! 

Intrebam...pentru ca majoritatea nu stiu ce sa faca...si pur si simplu se inchid in ei,se duc usor spre fund si nu mai reusesc sa se ridice la suprafata..  Sunt aceia care isi ascund sentimentele,care se ascund de oameni,care mereu sunt cu buzetul pe buze,dar defapt ei sunt la capatul puterilor in interior...Sau poate sunt goi pe dinauntru?!..Eii au si ei stari,sentimente...dar zi de zi se chinuie sa joace rolul perfect de om fericit...Pff..ACTORIE!  

Pur si simplu nu e bine...Esti inchis ca intr-o cutie de sticla..."Atat de singuuurr"...  

Dar de ce sa renunti?! Bate  in peretii "casei "tale,care te-a rapit atata vreme,striga...Cineva te va elibera...  Nu!Nu are rost sa mergi atat de departe.Mereu sunt oameni care te vor ajuta...  

Da..stiu!Cateodata....chiar nu mai poti!Te intrebi:Cat mai rezist?!...Si ai impresia ca doar tie ti se intampla...si tot ce e mai rau doar de tine se leaga..te-a prins bine..si niciodata nu vei mai simti viata asa cum vrei tu....Si totusi...Mai incearca si ajuta-te acceptand ajutorul celor din jurul tau..acelora care stiu cum e si ce incerci tu sa le explici. 

Hei!Niciodata nu-ti va strica ajutorul si sigur te vor binedispune si te vor prinde de mana inainte "sa te ineci"[sau...inainte sa te duci la fund->Ia'o cum vrei>.<]

Si eu aveam momente proaste..chiar foarte proaste si credeam ca..defapt nu mai credeam NIMIC!Dar au trecut si asta pentru ca i-am ascultat pe cei care imi vor binele si care m-au "invatat" cum sa le depasesc pe toate.

E bine sa te simti bineeeee!:)

De ce?...

Nu...Tu chiar nu vezi,nu?!

Pleci si vii si faci tot ce vrei!Crezi ca imi convine?!

Nu mai apuc sa te vad niciodata...Mereu fugi si esti in umbra.Unde sa te caut?!

Te duci atat de departe...

Si cand vii?!....Nu stiu niciodata cand vii...Prea tarziu sau prea devreme...Atunci cand incerc sa ma agat de cate un vis frumos.

Imi ramane doar o floare...o floare mereu alba..O!Si atat de alba!Prea alba pentru ochii astia negrii,prea alba pentru lumina plapanda din camera mea mica ,vopsita cu puternice culori dizolvate in lacrimile unui copil.

Dimineata inca iti mai simt parfumul tau lasat in graba...

Ai lasat geamul deschis....E atat de frig...

Pun floarea langa celelalte, aproape ofilite de vreme...

Ma uit in jur...E ciudat...Asa e mereu..dar ma intreb[ a cata oara?!]..

                                      De ce pleci?... 

Nimic...

Dimineaţa?!..Nu ştiu.

Pur si simplu..m'am trezit!Nu e nimeni acasa...

Atat de intuneric,atat de frig!Cat am dormit?!

Capitolul 9....

capitolul 9?!...Mi-a ramas in minte:Capitolul 9...Sunt putin confuza..Probabil e vreo carte...

Si totusi...Unde sunt ceilalti..de ce stau in intuneric?!De ce simt frigul prea aspru cu pielea fina ,atat de alba si sensibila?!

Ma ridic ametita din pat.Spre bucatarie..o cafea buna m-ar aduce la realitate...

E gata... Imi iau cana rosie[[ ce culoare nebuna pentru decorul din exterior... ]] ,ma duc la geam,dau la o parte perdeaua sfasiata de amintirile fantomelor mintii mele si...

Atat de alb!..dar totul e in umbra.Nici o lumina ..nici macar o fiinta inghetata..NIMIC!

Casele...Unde sunt casele?!..Uite una!Acolo!..mica si pare atat de batrana!Pana si lumina care palpaie  a inghetat cand mi-am mutat privirea.

E..schimbat..totul!..rece..fara viata..imbatranit!

M-a coplesit o amintire,o senzatie...simt mirosul dulceag al hainelor tale..
Nu!M'am pierdut printre cioburi..desculta...S'a dus cana..
M'am pierdut pentru un moment...dar cand mi'am intors privirea la tabloul alb,dar atat de intunecat,de afara...in care eram singura fiinta banala cu sentimente pierdute..am simtit ca imi era  mai bine in acea transa .

Vreau sa ma pierd!Inca o data!Te-am simtit..ai trecut prin mine!Mi-a ramas gustul cafelei tale dulci[nu ca cea facuta de mine]...

Usa..se deschide..Cineva..

...Cad din nou si nu ma trezesc!

Se mai aude in fundal melodia care ma innebuneste,pe care o ador!...

Aici!