joi, 13 ianuarie 2011

Ea...

Se uita asa pierduta...
Era in fata geamului larg deschis,vantul ii sufla in fata..o lacrima ii curgea incet pe obrazul palid...
...Ce a patit?O fi vantul de vina sau are ea ceva?...
 Se uita in gol,debea mai misca.Mainele mici ii erau intepenite pe pervaz.
Noaptea parca o intelegea si pastra tacerea...
La ce se gandeste?...
Nu-mi dau seama..nu spune nimic,nu raspunde..e pierduta-n gandurile ei,doar ale ei...
Uita-te cum tremura!
Da...De ce? Ii este frig? sau suspina incet?
Tu nu vezi?!..Ochii ei negri si mici sunt plini de lacrimi.
O doamne!E atat de fragila,tacuta...mi-e si frica sa o i-au de acolo sa o intreb ce a patit.
Pare ca fredoneaza un cantec..
E ceva trist...dar e atat de inghetata ca debea aud ce spune...
Ce rochita alba poarta!Zici ca e un inger...
Ce face?! Tu vezi cum intinde mana?Parca vrea sa atinga ceva sau sa ia pe cineva de mana..dar nu poate..
Se intoarce usor si pleaca...
 Dar unde?...
Nu stiu....
Va fi bine?
Sper...Pare neajutorata,speriata...
Ma ingrijoreaza!...

 






Un comentariu: